O strategie anti-coronavirus care are tot mai mult sens

O strategie de rezilienta bine articulata de Ioana Mihăilă, medic endocrinolog, coordonator medical în ambulatoriul de specialitate unei clinici din Oradea.

  1. Medicul de familie: element central în asigurarea asistenței medicale și sociale a persoanelor cu risc.

  2. Echipe mobile pentru gestionarea persoanelor suspecte și infectate care pot fi tratate la domiciliu:

Avem o resursă extraordinară pe care o neglijăm sistematic, și când ne e bine și când ne e rău: medicul de familie . Medicul de familie este cel care știe cel mai bine: cine sunt pacienții cu risc de la el de pe listă, ce boli și ce tratamente cronice au acești pacienți, care este situația socială și familială a lor, dacă au copii plecați în străinătate și dacă aceștia s-au întors de curând. Cum am implicat până acum medicul de familie? L-am chemat la 1-2 ședințe/județ. I-am crescut volumul de muncă, punându-l să scrie și rețetele pe care înainte le scria specialistul, ba chiar i-am dat voie să facă 8 consultații/oră, fără să reglementăm însă consultațiile telefonice. În schimb, nu i-am pus la dispoziție echipamente de protecție și nici nu i-am oferit posibilitatea de a și le achiziționa, așa cum nu i-am pus la dispoziție nici un ghid clar, unitar, de abordare a pacienților suspecți sau a pacienților cronici pentru a le reduce riscul de îmbolnăvire.

Ce putem face (încă) inteligent, cu costuri minime, pentru a ne eficientiza abordarea:

  1. Medicul de familie: element central în asigurarea asistenței medicale și sociale a persoanelor cu risc.
  • Reglementăm consultațiile telefonice pentru medicii de familie, dar și pentru cei din ambulator. Cred că riscul și costurile asociate raportării unor consultații fictive este mult mai mic decât riscul și costurile asociate răspândirii infecției la 30-40 de pacienți, câți se perindă zilnic prin sălile de așteptare și cabinetele medicilor de familie.
  • Reducem presiunea pusă pe medicul de familie, permițând în continuare specialiștilor din ambulatorii să se ocupe de tratamentele cronice; tot telefonic, ei pot face ajustări în tratamente și prescrie rețete pacienților pe care îi au în urmărire. Asta însemnă ca este nevoie din nou de: reglementarea consultației telefonice , eliminarea necesității biletului de trimitere pentru pacienții cronici care se află deja în evidența specialistului.
  • Informăm farmaciștii că pot elibera rețete și fără ștampila rotundă a unității și fără parafa medicului prescriptor, atâta vreme cât ele sunt validate electronic. Astfel, medicul de familie sau specialistul pot trimite rețetele direct farmaciei pe care o recomandă pacientul, iar de aici se pot elibera medicamentele.
  • Constituim o ”minicelulă de criză” în jurul cabinetului medicului de familie. Adică punem în legătură medicul de familie cu un reprezentant al poliției/armatei, care să verifice respectarea indicațiilor de izolare la domiciliu, respectarea interdicției de a părăsi locuința de către persoanele de peste 65 de ani. Asociem minicelulei și un ”lucrător social” – fie un asistent social care este angajat al primăriei, fie 1-2 voluntari tineri. Aceștia pot livra săptămânal alimente și medicamente pacienților izolați la domiciliu, pot ajuta la gestiunea transmiterii electronice a rețetelor.
  • Îi punem la dispoziție măcar un stoc minim de echipamente de protecție și dezinfectanți.
  • Numim un coordonator județean care să informeze constant medicii de familie despre noi reglementări, despre situația pacienților din județ.
  • Ce nu punem în cârca medicului de familie? Nu îl trimitem să consulte pacienți suspecți sau confirmați cu Covid-19. E important ca medicul de familie să rămână neinfectat, pentru a gestiona pacienții cronici și cazurile uzuale.
  1. Echipe mobile pentru gestionarea persoanelor suspecte și infectate care pot fi tratate la domiciliu:
  • Formăm echipe mobile, din medic și asistent (pot fi cu pregătire minimă – medici rezidenți, studenți la nursing) care să testeze și să monitorizeze pacienții infectați sau suspecți, care pot fi tratați la domiciliu. Aceste echipe sunt în relație directă cu medicii de familie, dar și cu direcțiile centrale de la nivelul fiecărui județ (DSP, spitalul Covid-19, laboratorul de analize). Primesc echipament complet de protecție, kituri de testare, pulsoximetre, termometre). Testează și monitorizează pacienții care prezintă simptome (teste rapide sau teste rRT-PCR, în funcție de disponibilitate). Îndrumă spre internare pacienții care dezvoltă simptome severe. La nevoie, când spitalele Covid-19 vor fi pline, vor putea indica, în anumite condiții, tratamentul la domiciliu pentru pacienții cu simptome moderate. Sunt în relație directă cu 1-2 voluntari (alții decât cei care se ocupă de pacienții neinfectați), care se ocupă de asigurarea alimentelor și medicamentelor pentru pacienții izolați la domiciliu, infectați.

Se separă astfel ”circuitele” din comunitate: medicul de familie tratează și urmărește pacienții care nu sunt infectați. Echipa mobilă urmărește și tratează pacienții infectați sau potențial infectați.

Soluțiile propuse au la bază date care confirmă că unele strategii sunt eficiente, iar unele se pot implementa chiar și cu costuri reduse:

  • Izolarea vârstnicilor este mai importantă și mai eficientă decât carantina completă.
  • Testarea și izolarea tuturor persoanelor simptomatice, chiar dacă nu există context epidemiologic poate limita răspândirea bolii.
  • Există tratamente medicamentoase care și-au dovedit eficiența (chiar dacă au fost testate pe un număr mic de pacienți), iar costul acestor tratamente este infim, față de costurile unei internări în terapie intensivă.

E important ca pe baza unor date științifice clare să facem strategii cost-eficiente, care să asigure cele mai bune tratamente posibile pentru cât mai mulți oameni posibil.

Ioana Mihăilă este medic endocrinolog, coordonator medical în ambulatoriul de specialitate unei clinici din Oradea. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției