Cum scoți un oraș din depresie – Cluj-Napoca, un caz școală. Lectură obligatorie pentru orice primar din țara primarilor

strategie
participativa
implicare

#1

Un articol pe care il recomandam timisorenilor, nu doar primarilor.

Pentru cei care au mai putin timp de citit, iata cateva extrase interesante.


(credit foto Timisoara Science Festival)

Două lucruri foarte neobișnuite pentru România:

Primul: 600 de experți, grupați în 29 de echipe de lucru, muncesc timp de 2 ani pe baza datelor culese timp de 11 ani. Totul făcut sub coordonarea universității , care livrează administrației locale o strategie de dezvoltare a orașului și a împrejurimilor.

Al doilea lucru, la fel de neobișnuit: administrația locală chiar ia în serios strategia, îi acordă prioritate în fața intereselor care sufocă, îndeobște, orice boare de responsabilitate, și nimic nu mișcă la nivel de decizie decât după ce e în detaliu raportat la strategie.

Restul e marketing: mult marketing inteligent – dar și asta face parte din strategie.

În mod normal, ce se face în strategie – vin câțiva consultanți, lucrează cu administrația locală, decid, fac eventual la sfârșit, pentru că e un proces obligatoriu de consultare publică, o dezbatere, atunci când strategia este deja gata. Se mai spune ceva acolo și se merge înainte.

Noi am încercat să facem altceva: anume să luăm expertiza din comunitate.
Am cerut să se respecte un cadru metodologic, ca la sfârșit noi să putem integra și compara.

Avantajul imens fiind că, dacă întrebi oamenii din comunitate, ei sunt dispuși și vin să-ți spună sau să-ți aducă soluții la care tu să nu te fi gândit vreodată. Am mers pe ideea de participare. Dar nu pe ideea de participare de-asta festivistă, adunări mari, largi, unde ne prefacem că discutăm, ci pe ideea de a discuta în grupuri de experți.

Ce-a fost bine, eu m-am așteptat la o rată de refuz de 30 la sută, din partea oamenilor care să coordoneze, pentru că toți cei la care am apelat erau oameni foarte-foarte ocupați. N-am avut niciun refuz, în condițiile în care întregul proces a fost pro bono. Deci nimeni nu a fost plătit în tot procesul ăsta de planificare strategică.

luj-Napoca se confruntă cu problemele specifice ale unui oraș în dezvoltare. Nu sunt diferite față de alții neapărat. Puteți să găsiți aceste probleme în Statele Unite, în Europa de Vest, în multe locuri. E un oraș care a cunoscut o dezvoltare accelerată brusc.

Este practic un boom. Și de aici apar probleme clasice. Apar probleme de mobilitate, adică traficul urban, parcările, apar probleme legate de costul vieții, pentru că începe o populație tot mai mare să se concentreze pe o zonă definită, și atunci presiunea din punctul de vedere al costului vieții este clară, și în Cluj apare foarte clar problema cu chiriile și cu cumpărarea de apartamente sau de locuințe. Ce înseamnă asta pe termen mediu și pe termen lung? Un pericol strategic pentru resursa umană pregătită, tânără, care ar vrea să vină în comunitatea ta, dar nu-și mai permite. Dar asta se întâmplă iarăși în foarte multe locuri din lume. Și mai există un al treilea tip de pericole, un tip de petty crime, cum zic americanii, criminalitate, sigur, nu la nivelul de crime, dar cerșetorie, prostituție, utilizare de droguri ș.a.m.d., și astea sunt posibile să apară în comunitățile care se dezvoltă foarte rapid. Ceea ce vedem noi deja sunt primele două, deci primele două sunt foarte clare – problemele de mobilitate și problemele care țin de costul vieții.

Mai multe in linkul de mai jos:


#2

Foarte fain! Fiind din Cluj, recunosc multe din concepte ca fiind impamantenite aici, daca vrei.

mai mult de jumătate din profitul local, din businessul local, vine din economia bazată pe cunoaștere
M-am bucurat sa vad ca se recunosc si riscurile unei economii atat de mult dependenta de sectorul si bula IT, fapt care duce la costuri ale vietii din ce in ce mai ridicate. Da, sunt pericole la orizont, dar pe mine ma incalzeste sa stiu ca fac parte din parcursul unui oras in dezvoltare.

Si daca cuplezi asta cu mentalitati in schimbare (progres facut in zeci de ani, asa cum bine se specifica - pentru ca nu vine de la o zi la alta) legate de participare civica, sustinerea de catre mediul de business a activitatilor culturale, si primaria care “nu incurca”, zicem cu totii ca e de bine.


#3

Cred ca ai sumarizat frumos formula de succes:

  1. balanta de goodwill dintre civism si business. Un fel de fair-trade. Este probabil ceea ce poate descatusa energii noi care nu se pot “cumpara” altfel;
  2. autoritati care isi asuma sa mai reduca din obstacolele din fata energiei de mai sus. Sau mai bine spus, lasa energiile sa fie cat mai eficace;

Zi faina, Noemi! Ne-am intors! :slight_smile: